Rezumând minimalist, ca să nu ne doară mintea, mandravela era o veche mahala bucureșteană, iar acesta e un site de așa-zisă socializare, ce-o mai fi drăcovenia asta.
Am ales acest cuvânt arhaic de origine grecească, probabil fanariotă, care avea sensul de făcătură, uneltire, urzeală, intrigă, amoroasă ori îmbârligatură, pentru că sună mișto, dar și pentru că avea o reputație magică de blestem, căci era sortită celor fără noroc în viață,....ah, da, ai dreptate, cu norocul e altă mandravelă si mai a dracu, haha

MANDRAVELA

O cârciumă cu un șopron
Destul de prăpădit și-acela
E tot ce vezi când ai sosit
La cârciumă, în Mandravela.

Dar n’are a face-un biet șopron
Sau niște geamuri, că sunt mici
Căci dacă vii, aicea vii
Fiindcă e locul cu lipici.

Și nu să cugeți la igienă
Nici să rozi așchii din șopron
Ori să consumi fețe de mese
Și să bei geamuri cu sifon.

Aicea vii când fericirea
Îți pare că a fost prea scurtă
Ca s’o urmezi te-a dus nevoia
La ciorba strașnică de burtă.

Aici când vii îți pare totul
Cât mai frumos e cu putință
Ai iarbă verde, aer rece
Și spațiu pentru elocință.

Iar la picioare’n panoramă
Se desfășoară cât privești
Cu arbori, coșuri și biserici
Infect, dar scumpul București.

Când s’o pornești sosește vremea,
Răspântia-ți dă patru poteci
La Văcărești te duce una
La Belu pe a doua treci.

Spre Balamucul nou e-a treia
Și-a patra… dacă asta cauți
Te duce peste câmp, stimate,
Când câmpii ți-au rămas să-i bați!

(poezie din revista „Veselia” în numărul din 7 martie 1924)